CSEREHÁT - SZÉKELYUDVARHELY Cu privire la participarea reprezentantului DPMN la semnarea Protocolului de la Odorheiu Secuiesc din 15 Decembrie 1997 
 
 
Raportez cu supunere, Superiorilor mei:  
 
În ziua de 15 Decembrie 1997 am participat la negocierea semnãrii unui Protocol la Odorheiu Secuiesc, judeþul Harghita, între (1) primarul municipiului Odorheiu Secuiesc, (2) consilierii locali, (3) Congregaþia Inimii Neprihãnite, (4) Aris Industries S.A. i (5) Basel Hift. Întâlnirea a fost organizatã de APADOR(CH) i Liga Pro-Europa. La invitaþia organizatorilor i cu aprobarea ministrului Tokay Gyorgy, am participat la întrunire în calitate de observator (ceea ce nu înseamnã ca nu am avut un rol activ pe parcursul negocierilor).  
 
Povestea începe în ziua de Duminica,14 Decembrie 1997, la orele 14, când am plecat din Bucureti, cu o maina Dacia 1300 a Comitetului Helsinki din România, împreuna cu Renate Weber i Gabriel Andreescu (plus oferul Cristescu de la APADOR), Am ajuns la Odorheiu Secuiesc la orele 20, i am tras la hotelul Târnava din centrul oraului. La orele 21 am avut o întâlnire de pregãtire. Au participat: Gabriel Andreescu, Rénate Weber, Smaranda Enache, Szokoly Elek i subsemnatul. S-a stabilit, în linii generale, programul de a doua zi, tactica de adoptat în cazul în care senatorul George Pruteanu ar dori sa asiste la negocieri, modalitatea de desfãurare a întâlnirii etc. Am mers la culcare la 2 noaptea.  
 
În dimineaþa zilei de Luni,15 Decembrie 1997, grupul menþionat mai sus a vizitat clãdirea din Cserehat. Senatorul Pruteanu, plus doua echipe de televiziune, se aflau deja acolo. Câteva observaþii personale: clãdirea este imensã, situatã pe un deal ce domina oraul, iar privelitea este minunata. Mi s-a pãrut ca:  
 
(a) clãdirea este supradimensionatã (P+2) din multe puncte de vedere (e.g.: holuri extrem de spaþioase, încãperi largi i înalte, scãri interioare cu o vãdita justificare estetic-arhitecturala etc.);  
 
(b) nu cred ca planul clãdirii a fost efectuat avându-se în vedere destinaþia declarata a edificiului, aceea de a gãzdui un aezãmânt pentru îngrijirea i educarea copiilor handicapaþi. De pilda: (I) nu exista lifturi, dei odãile în care se presupune ca vor dormi copiii se afla la etajul II; (ii) nu exista rampe pentru cãrucioare, ci numai scãri cu trepte înalte, pe care doar un adult sãnãtos i în putere le-ar putea urca i cobori fãrã dificultãþi; (iii) nu exista sãli speciale de tratament medical sau recuperatoriu, ci doar o camera ce se spune ca va deveni cabinetul medical; (iv) nu exista masuri i instalaþii speciale de siguranþa (e.g.: balustradele joase, ferestrele i uile neasigurate etc.); (v) grupurile sanitare sunt construite în mod evident pentru a fi folosite de adulþi sãnãtoi, iar nu de copii, i cu atât mai puþin de câtre nite copii cu handicap fizic sau mental;  
 
(c) dupã pãrerea mea, clãdirea este potrivita pentru un I seminar teologic greco-catolic, eventual cu o mica anexa destinata copiilor orfani (iar nu handicapaþi); dacã se admite rezonabilitatea unei asemenea destinaþii, atunci clãdirea apare într-o lumina noua i justifica în buna mãsura frustrãrile comunitãþii locale, frustrãri exprimate de primar, de consilierii locali, de presa locala etc.;  
 
(d) existenta pazei înarmate în clãdire i în jurul edificiului este un factor suplimentar de tensiune intre Congregaþie i comunitatea locala.  
 
Dupã vizitarea clãdirii, ne-am îndreptat spre sala de festivitãþi a Consiliului local, unde urmau sa se desfãoare negocierile. Alãturi de cei invitaþi, s-au prezentat la întâlnire i reprezentanþii presei centrale (TVR1, Mediafax etc.), ce-l acompaniau pe senatorul George Pruteanu. Pentru a forþa prezenta senatorului la negocieri, Congregaþia Inimii Neprihãnite a anunþat ca George Pruteanu. Face parte din delegaþia lor, lucru socotit inacceptabil de cãtre consilierii locali. Spre a dezamorsa criza, organizatorii au hotãrât cã la negocieri sa participe doar pãrþile interesate, iar senatorul, presa centrala, precum i presa locala (ce fusese iniþial invitata) sa nu fie prezenþi în sala. Senatorul s-a manifestat cu furie (neputincioasa), i este meritul lui Gabriel Andreescu de a-I fi dat afara, pânã la urma, din încãpere.  
 
Întâlnirea propriu-zisa a debutat la orele 11 cu o declaraþie de intenþii a lui Cyril Bürgel, reprezentantul Basel Hilft i finanþatorul construcþiei. El a adoptat un ton de împãciuire i chiar i-a cerut iertare pentru eventualele inconveniente pe care le-ar fi adus comunitãþii locale prin construirea aezãmântului.  
 
În replica, primarul Szász Jenõ a folosit un ton dur, cum ca nu accepta altã soluþie decât rãscumpãrarea clãdirii i trecerea ei în proprietatea Consiliului local Odorheiu Secuiesc.  
 
Au urmat apoi nenumãrate (i aproape cu neputinþa de descris) argumente i contra-argumente, dovedind (i) lipsa de comunicare actualmente existenta între pãrþi i (ii) faptul ca nu se va putea ajunge la un compromis în probleme aa-zis ontologice, cum ar fi cele legate de proprietatea asupra terenului. Pe la 14:30, când spiritele erau destul de încinse, iar oboseala începuse sa se arate la cei mai mulþi dintre participanþi, mi-am permis sa propun încheierea unui protocol care sã recunoascã existenta unei platforme comune minimale, pe cinci puncte, i anume:  
 
(1) limba materna i religia copiilor ce vor avea de-a face cu aezãmântul nu vor fi schimbate;  
(2) vor fi angajate cu prioritate persoane din Odorheiu Secuiesc i din zona;  
(3) copiii cu handicap din Odorheiu Secuiesc au prioritate;  
(4) numãrul mãicuþelor va rãmâne intre 10 i 20;  
(5) constituirea unui grup de contact, care sa supravegheze aezãmântul încã de acum (grup format din mãicuþe, consilieri locali, dar i medici, contabili etc.).  
 
Propunerea a fost primita cu oarece entuziasm de cãtre pârtile implicate, aa ca am trecut imediat la formularea textului Protocolului. Personal, speram ca într-o jumãtate de ora totul va fi gata, apoi se va tine conferinþa de presa, iar noi ne vom putea întoarce acasã la o ora rezonabila. Din pãcate, n-a fost sa fie aa.  
 
Prima forma a Protocolului a fost discutata i rediscutatã, pânã când din propunerile iniþiale n-a mai rãmas aproape nimic. În acel moment (pe la orele 16:30), Smaranda Enache mi-a mãrturisit ca ea nu crede ca se va mai semna ceva, pentru ca atmosfera semãna foarte bine cu cea de la alte negocieri (de la Târgu Mure), care euaserã. Gabriel Andreescu i Renate Weber au reluat încercarea de a se iei din noianul argumentelor sterile.    
 
Parca spre a compromite orice ansa de înþelegere, în acel moment primarul a înmânat finanþatorului (Cyril Bürgel) i reprezentantului Aris (pe numele sau Roibu) o hârtie prin care îi anunþa oficial ca Primãria va începe acþiunea legalã de rãscumpãrare a clãdirii. Pentru a doua oara pe parcursul negocierilor, reprezentantul Basel Hilft s-a declarat profund jignit (i antajat); prima oarã fusese atunci când primarul a produs un lamentabil i foarte injurios protest al pãrinþilor copiilor cu handicap din Odorheiu Secuiesc. Pânã la urma, Cyril Bürgel n-a mai putut fi reþinut de nimeni (nici de Gabriel Andreescu, nici de mãicuþe, nici de mine) sa rãmânã în sala; a plecat i a dat o declaraþie presei (care atepta de la prânz în fata uii, i care va continua sa atepte acolo pânã dupã 18:30), cum ca nu va mai finanþa terminarea lucrãrilor la clãdire (pentru ca se presupune ca ar mai fi nevoie de circa un milion de dolari).  
 
Din acest moment, am observat o schimbare de atitudine, atât la primar, cât i la consilierii locali. Pânã atunci, unii dintre acetia adoptaserã o poziþie extrem de rigida; de pilda, ei insistau ca viitorii angajaþi ai aezãmântului sa fie doar din Odorheiu Secuiesc i din zona Odorhei, iar nu din Odorheiu Secuiesc i din zona, cum propuneau mãicuþele. Pentru mine a devenit limpede ca, pânã sã se teamã de romanizare etc., consilierii doreau doar sa evite prezenta unor persoane (fie ele i de naþionalitate maghiara) din Miercurea Ciuc. i a fost nevoie de întreg talentul acrobatico-negociatoristic al lui Gabriel Andreescu, Renate Weber i Smaranda Enache pentru a calma spiritele - ce se încinseserã din nou.  
 
Dupã apte ore de negocieri epuizante, aproape cu disperare, am fãcut o ultima propunere: punctele din platforma minimala asupra cãrora exista divergenþe sã fie pur i simplu scoase din text, iar eventualele rezerve sa fie menþionate când se va semna forma finala a Protocolului. Dupã încã o perioada de agonie (fãrã extaz), aa s-a i întâmplat, iar Protocolul poate fi citit în anexa acestui raport. 0 menþiune speciala s-ar cuveni fãcuta asupra punctului 1; au existat urmãtoarele variante: 
 
(a) Beneficiarii sunt copiii cu dificultãþi i handicap din Odorheiu Secuiesc i din zona Odorhei (varianta Consiliului local);  
(b) Beneficiarii sunt copii cu dificultãþi. Copiii cu handicap din Odorheiu Secuiesc i din zona au prioritate (varianta Congregaþiei);  
(c) Beneficiarii sunt copiii cu dificultãþi. Copiii cu handicap din Odorheiu Secuiesc i din zona au prioritate. Procentul copiilor cu handicap în cadrul categoriei copiilor cu dificultãþi va fi stabilit ulterior, de cãtre o comisie de specialitate (medici, asistenþi sociali, mãicuþe, autoritãþi locale i judeþene etc.). Aceasta era varianta mea.  
 
Nici una din cele trei variante de mai sus n-a întrunit acordul pãrþilor; în aceasta noua situaþie de criza, Gabriel Andreescu a propus actuala formulare a punctului 1, formulare care a fost - nu foarte uor - acceptata pânã la urma.  
 
Trebuie sa mãrturisesc aici ca, în acele momente, a fost nevoie uneori ca moderatorii sa cam ridice tonul la pãrþile angajate în negocieri. Pânã i eu mi-am permis o data sa bat cu pumnul în masda (desigur, pe jumãtate în gluma). În cele din urma, Protocolul a fost semnat (era trecut de orele 18), i a urmat o scurtã conferinþa de presa, în fata unor jurnaliti obosiþi i foarte frustraþi.  
 
Aproape împleticindu-ne, ne-am dus sa mâncãm ceva, apoi ne-am despãrþit de cei de la Liga Pro-Europa (care au plecat la Târgu Mure), iar noi, în aceeai formaþie, ne-am îndreptat spre Bucureti, unde am ajuns, cu peripeþii, la orele 4 în dimineaþa zilei de Marti,16 Decembrie 1997.  
 
Sunt foarte multe alte amãnunte pe care nu le-am trecut în acest raport, dar pe care le pot povesti, daca exista interes pentru aa ceva.  
 
Dincolo de raportul propriu-zis, mi-as permite, cu toata umilinþa, o seama de consideraþiuni: Odorheiu Secuiesc are o populaþie secuiascã de peste 95%; este vorba despre o comunitate foarte conservatoare i foarte mult centrata pe interese strict locale. Localnicii sunt extrem de suspicioi fata de cei din afara zonei Odorhei. De asemenea, ca o reacþie de auto-apãrare, ei sunt foarte mândri de statutul lor i al oraului lor, dei acestea se întemeiazã pe izolare. Subzista încã resentimente împotriva oraului Miercurea Ciuc, declanate de când Miercurea Ciucului a devenit reedinþa de judeþ.  
 
Pe de alta parte, Congregaþia Inimii Neprihãnite nu a înþeles, pânã acum, specificul comunitãþii locale în mijlocul cãreia va trebui, eventual, sã-i desfãoare activitatea i ca-i duca viata.  
 
Impresia mea, ca nespecialist, este ca ambele pãrþi în conflict au fãcut erori, inclusiv juridice, foarte mari; totui, cred cã fostul primar i fostul Consiliu local au greit mult mai mult i mult mai adânc. Mãsura în care fostul primar i fostul Consiliu local au greit din prostie, nepricepere sau din pricina corupþiei (bani, calatorii în Occident etc.) nu o pot aprecia, în actuala faza a cercetãrii.  
 
Am impresia, de asemenea, ca poziþia Congregaþiei este mult mai solidã, actualmente, decât cea a Consiliului local. Evident, nu pot sa prezic ce se va întâmpla peste 5-6 ani, când problema juridica ii va fi aflat, sa sperãm, rezolvarea definitivã. Ceea ce pot spune însã cu certitudine este faptul cã un asemenea focar de infecþie poate molipsi ansamblul corpului social, i ameninþã sã compromitã precum evenimentele de la Târgu Mure din 1990 pentru încã un deceniu eforturile României de integrare euro-atlanticã.  
 
Câteva ceasuri petrecute în secuime te pot repede îmbolnãvi de scenarita; fie-mi, dar, îngãduit i mie sã-mi permit câteva speculaþii: O chestiune esenþialmente localã, parohiala chiar, iniþial neînsemnatã, a fost transformata probabil de cãtre profesioniti într-o diversiune care ameninþa sã compromitã imaginea secuimii, a maghiarimii din România i chiar a României. Scopul pare sa fie întreruperea actualelor tentative de integrare euro-atlanticã, precum i o apropiere de zona de interese, influenta i dominaþie a fostului Imperiu Sovietic. Drama (câteodatã comedia) ce se deruleazã acum la Odorheiu Secuiesc este aceea a unei comunitãþi extrem de centrate asupra unor probleme strict locale ce se vede folosita de anumite grupuri de interese drept imagine a ungurimii din România.  
 
Impresia mea este ca mãicuþele Congregaþiei sunt de faþada, dar o faþada foarte convenabila. Imaginea promovata este cam urmãtoarea: bestiile de secui nu le lasã pe bietele mãicuþe sa aibã grijã de orfani i copii handicapaþi, pentru ca secuii sunt unguri, iar ungurii sunt ovini, anti-români i, în genere, lipsiþi de inima (din moment ce vor sa le alunge pe seraficele cãlugãriþe ale Congregaþiei Inimii Neprihãnite).  
 
Rezolvarea tensiunilor actuale nu-i o chestiune juridica sau morala, ci o problemã eminamente politicã, ce nu privete doar UDMR, ci toate forþele democratice din România. Dupã pãrerea mea, chestiunea de la Odorheiu Secuiesc este foarte grava i nu mai suferã amânare. Dupã pãrerea mea, actualul protocol n-a fãcut decât sa mai cumpere ceva timp, dar nu prea mult. În nici un caz nu-I vorba de trei luni; mai degrabã, de trei sãptãmâni (adicã pânã dupã sãrbãtorile de iarna).  
 
Consider ca o prima urgenta sa li se asigure secuilor ajutorul pentru o abordare profesionista a situaþiei (juridic, psihologic, politic etc.), deoarece impresia mea este ca de partea cealaltã se afla profesioniti relativ înalt calificaþi (i având, în mod evident, la dispoziþie sume considerabile de bani).  
 
De aceea, va rog sa luaþi în considerare cele câteva modeste propuneri de mai jos: .  
 
(1) Detaarea de urgenta, pe lângã Consiliul local i primar, pentru o perioada de cel puþin 90 de zile a doua persoane: (a) un jurist experimentat, eventual însoþit de o echipa corespunzãtoare pentru cercetãri legislative i (b) un specialist în conflict management. Plata acestor specialiti s-ar putea face i din surse externe, pe care le-am identificat.  
(2) Un audit al finanþelor municipiului Odorheiu Secuiesc, împreunã cu o cercetare asupra situaþiei financiare a membrilor fostului Consiliu, precum i a fostului primar.  
(3) Audit la firma Aris Industries în legãtura cu construcþia în cauza (i, desigur, nu numai cu ea). Subliniez faptul ca Roibu mi s-a pãrut sensibil la argumente raþionale, ceea ce ar putea semnala i faptul ca s-ar cam teme de o purecare a hârþoagelor afacerilor sale. În acelai timp, cum eu cred ca avem de-a face cu profesioniti, ansele de a gãsi ceva necurat acolo sunt foarte reduse.  
(4) Sesizarea autoritarilor competente (cum ar fi de pilda, Garda Financiara) în legãtura cu eventualele neregularitãþi sau ilegalitãþi legate de clãdirea din Cserehát.  
 
 
S C E N A R I U ( non-S.F.)  
 
Îmi pot imagina ca ar fi vorba de banii fostei Securitãþi, sau pur i simplu de bani murdari etc. Banii vin din Elveþia, sa spunem, i în scripte apare ca pentru clãdire s-ar fi cheltuit 7 milioane de dolari. Sa mai presupunem ca, în realitate, construcþia a costat doar 5 milioane de dolari. Avantaj imediat: 2 milioane de dolari, Sa mai presupunem ca acea clãdire nu a fost construita spre a adãposti copii handicapaþi, ci e vorba, în realitate, de un seminar greco-catolic. Sa mai presupunem ca Vaticanul este dispus sa mai plãteascã vreo 5 milioane de dolari pentru clãdire, daca greco-catolicii devin proprietari de drept. Avantaje: se spãla banii murdari, i se mai i câtiga pe deasupra câteva milioane bune de dolari.  
 
 
 
Dan Oprescu  
 
Bucuresti,16 XII 1997  
 
 
 
 
Dokumentumok | Archív | Friss hírek | Fotók | Tiltakozások, felhívások | Üzenetek | Sajtószemle | Vissza a kezdõlapra